Contractul de ipotecă

Contractul de ipotecă
Contractul de ipotecă este un acord între două părți (ipotecar și ipotecar acceptant) privind transferul unui bun imobiliar în gaj. Reglementările privind încheierea acestui contract, cerințele privind conținutul și efectuarea procedurilor de înregistrare sunt stipulate în Legea nr. 99/1999 privind ipoteca.

Ipoteca (gajul bunului imobiliar) este un mod de garantare a obligațiilor debitorului față de împrumutul bancar acordat. Prin urmare, contractul de ipotecă este o parte esențială a pachetului de documente care se încheie după ce banca decide acordarea unui împrumut ipotecar. În acest context, creditorul ipotecar și ipotecarul pot fi persoane diferite, cu condiția acordului băncii.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999, în contractul de ipotecă trebuie să fie specificate următoarele: obiectul (descrierea bunului imobiliar transferat în gaj, inclusiv evaluarea acestuia), natura, suma și termenul de îndeplinire a obligațiilor debitorului.

Obiectul imobiliar, care face obiectul gajului, trebuie descris în contract astfel încât să poată fi identificat în mod clar. Astfel, în contract se vor menționa tipul, denumirea, adresa bunului, precum și numărul său cadastral (dacă este atribuit). De asemenea, documentul va indica dreptul ipotecarului asupra bunului, autoritatea Registrului Național de Imobile care a realizat înregistrarea dreptului de proprietate și evaluarea ipotecii în termeni monetari.

O altă componentă semnificativă a contractului de ipotecă o constituie descrierea obligațiilor ipotecarului față de creditorul ipotecar, incluzând temeiurile care au dus la apariția obligațiilor, suma acestora, termenul și condițiile de executare.

Contractul se întocmește în formă scrisă și intră în vigoare după înregistrarea sa oficială (înregistrarea fiind obligatorie pentru astfel de contracte). În registrul imobilelor se va face o înregistrare privind grevarea imobilului prin ipotecă.

Această grevare oferă dreptul proprietarului de a folosi bunul, însă ipoteca îl obligă la realizarea unor acțiuni precum renovarea sau înregistrarea unor persoane la adresa bunului imobiliar. De asemenea, ipotecarul trebuie să asigure păstrarea bunului, plata utilităților și să ofere acces creditorului ipotecar pentru verificarea stării acestuia. Banca, ca ipotecar acceptant, are dreptul de a executa imobilul în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile.

Contractul de ipotecă încetează la achitarea completă a datoriei de către debitor, iar părțile vor depune o cerere de ridicare a ipotecii la Registrul Național de Imobile, după care înregistrarea ipotecii în registru va fi anulată.