Șomajul este un fenomen socio-economic în care o parte a populației apte de muncă nu își poate găsi un loc de muncă, ceea ce indică un dezechilibru pe piața muncii: oferta de forță de muncă depășește cererea. Sunt considerați șomeri persoanele aflate în vârstă de muncă, care nu au un loc de muncă sau alte venituri, caută activ un loc de muncă potrivit și sunt disponibile să înceapă activitatea. Semnele fenomenului includ creșterea numărului de șomeri înregistrați, scăderea nivelului de ocupare și creșterea duratei de căutare a unui loc de muncă, ceea ce reflectă o insuficientă utilizare a forței de muncă pe piață.
Fenomenul poate avea numeroase cauze, precum conjunctura pieței, deficitele bugetare, crizele economice, schimbările tehnologice, calificarea scăzută a lucrătorilor sau discriminarea. Alte cauze actuale ale șomajului includ transformările structurale din industrii, lipsa competențelor profesionale și neconcordanța dintre cererea și oferta de muncă.
Principalele cauze ale șomajului în România includ ritmul redus al creșterii economice, cererea internă insuficientă, schimbările demografice și dezechilibrele structurale între regiuni. De asemenea, productivitatea scăzută și cererea limitată de pe piața muncii contribuie la menținerea fenomenului, fiind influențate de factori macroeconomici și sociali.
Tipurile de șomaj pot fi clasificate în funcție de cauzele care le generează: fricțional, structural, ciclic, sezonier și instituțional.
Planul de ocupare și reducere a șomajului reprezintă un set strategic de măsuri și politici publice menite să reglementeze nivelul șomajului și să stimuleze angajarea, contribuind la creșterea economică și stabilitatea socială.
Formele de șomaj sunt clasificate în funcție de cauzele apariției și includ: fricțional, structural, ciclic, sezonier, persistent și ascuns. În teoria economică se menționează și șomajul voluntar, adesea ascuns în anumite economii.
Rata șomajului se determină ca raport procentual între numărul persoanelor fără loc de muncă și totalul populației active. Nivelul acestui indicator poate fi calculat prin mai multe metode:
Pe piața muncii există persoane dispuse și capabile să muncească, dar care nu găsesc un loc de muncă potrivit. Această situație poate avea consecințe economice și sociale semnificative.
Șomajul poate reduce productivitatea economiei, deoarece persoanele fără loc de muncă nu contribuie la producția de bunuri și servicii. Una dintre principalele sarcini ale statului este combaterea șomajului prin crearea de noi locuri de muncă, formare profesională, stimularea creșterii economice și investiții în infrastructură și programe sociale.
Indemnizațiile de șomaj reprezintă sumele de bani acordate de stat persoanelor fără loc de muncă pentru sprijin financiar temporar. Regulile privind acordarea acestora se bazează pe următoarele principii:
Sistemul de evidență a șomajului presupune colectarea, procesarea și analiza informațiilor despre persoanele fără loc de muncă pentru a determina dimensiunea fenomenului și a adopta măsuri de reducere a acestuia. De regulă, include:




