Reprezintă o categorie specială de titluri de valoare care oferă deținătorului privilegii financiare în schimbul renunțării la unele drepturi de control asupra societății, cel mai adesea la dreptul de vot. Acțiunile preferențiale sunt descrise ca un instrument hibrid, împrumutând caracteristici de la acțiunile ordinare (reprezintă capital propriu) și de la obligațiuni (oferă venit fix sub formă de dividend).
Pentru un investitor prudenț, acțiunile preferențiale sunt o modalitate de a obține stabilitate într-un portofoliu bursier, oferind o predictibilitate a fluxului de numerar superioară acțiunilor comune. Investiția în titluri preferențiale este o strategie de acumulare a capitalului pe termen lung, bazată pe un randament stabil și protecție sporită a investiției inițiale.
Privilegiul „preferențial” se manifestă în două momente cheie: distribuirea profitului și lichidarea activelor.
Această structură face ca acțiunile preferențiale să fie atractive pentru investitorii instituționali și persoanele fizice ce doresc un venit stabil, similar cu cel obținut din depozite, dar cu potențial de creștere a valorii în timp.
Flexibilitatea acestui instrument a generat mai multe variante, adaptate nevoilor de finanțare și apetitului pentru risc:
Sunt cele mai sigure. Dacă firma nu are profit suficient pentru plata dividendului fix, acesta se reportează. Compania nu poate plăti dividende acționarilor ordinari până nu achită restanțele către deținătorii de titluri cumulative.
Oferă dreptul la dividendul fix plus o cotă suplimentară din profitul net dacă acesta depășește un anumit prag. Este o metodă prin care investitorul se bucură de siguranța venitului fix, dar participă și la succesul afacerii.
Permit transformarea, în condiții prestabilite, în acțiuni ordinare. Opțiunea este valoroasă dacă prețul pe bursă crește spectaculos, oferind profit din aprecierea capitalului peste dividendul inițial.
Oferă emitentului dreptul de a răscumpăra titlurile la un preț fix. Pentru companie, este o modalitate de a atrage capital fără a dilua controlul decizional pe termen nelimitat.
În ierarhia capitalului, acțiunea preferențială se află între datorie (obligațiuni) și capitalul comun (acțiuni ordinare). Principalul dezavantaj față de acțiunile ordinare este absența dreptului de vot, deținătorul fiind un „investitor tăcut”.
Față de obligațiuni, riscul este mai mare deoarece dividendul nu este o obligație contractuală rigidă ca dobânda. Dacă firma nu are profit, plata poate fi amânată sau anulată (în cazul celor non-cumulative). Un investitor poate diversifica portofoliul cu titluri preferențiale pentru echilibrarea riscului general.
Un risc major este cel al ratei dobânzii: valoarea de piață scade când dobânzile generale cresc. Dacă inflația accelerează și băncile oferă dobânzi mari la depozite, un dividend fix devine mai puțin atractiv, ducând la ieftinirea titlului pe bursă.
Există și riscul de credit. Dacă firma are pierderi masive, prioritatea la dividend devine irelevantă. În caz de faliment, deși se află înaintea acționarilor comuni, recuperarea poate fi minimă dacă activele sunt consumate de datoriile prioritare către stat și creditori securizați.
Vezi și: Împrumuturi rapide, Acțiunea ordinară, Acționar al băncii, Linie de credit.




