Banca Nationala a Romaniei

În România, rolul băncii centrale este îndeplinit de Banca Națională a României (BNR). Spre deosebire de băncile comerciale, BNR nu desfășoară activități de natură comercială. Misiunea sa principală este una de reglementare și supraveghere: asigură funcționarea stabilă a întregului sistem financiar național, prin instrumentele de politică monetară și prin colaborarea cu autoritățile fiscale.

Funcțiile principale ale Băncii Naționale a României

Banca Națională îndeplinește un număr semnificativ de atribuții legate de controlul și reglarea sistemului financiar. Printre acestea se numără:

• emiterea monedei naționale (leul) și gestionarea bazei monetare a economiei;
• supravegherea stabilității sistemului bancar;
• menținerea stabilității prețurilor și controlul inflației;
• reglementarea activității instituțiilor financiare și a pieței monetare;
• formularea și aplicarea politicii monetare a statului;
• monitorizarea calității serviciilor financiare oferite populației.

BNR decide câtă monedă trebuie introdusă în circulație și câtă trebuie retrasă. De asemenea, are rolul de a menține stabilitatea prețurilor și un nivel sustenabil al inflației, apropiat de ținta anuală stabilită de instituție. În funcție de evoluțiile economice, banca centrală ajustează rata dobânzii de politică monetară. Printre responsabilitățile sale se numără și supravegherea instituțiilor financiare nebancare (IFN-uri), a fondurilor de investiții și a societăților de asigurare. Activitatea BNR se desfășoară în conformitate cu legislația și principiile stabilite la nivel internațional, inclusiv cele definite prin sistemul valutar de la Jamaica.

Atunci când băncile comerciale nu reușesc să obțină lichidități, ele pot apela la Banca Națională, care acționează în calitate de creditor de ultimă instanță. În acest fel, instituția contribuie la stabilitatea întregului sistem financiar, în acord cu obiectivele definite prin politica bugetară și politica fiscală a statului.

Evoluția istorică a Băncii Naționale a României

• 1880 — înființarea Băncii Naționale a României, pentru asigurarea stabilității monedei naționale și dezvoltarea economiei moderne.
• 1929 — reforma sistemului bancar, care a întărit rolul BNR ca emitent unic al monedei și garant al stabilității financiare.
• 1946–1948 — naționalizarea sistemului bancar și transformarea BNR într-o instituție subordonată Ministerului Finanțelor.
• 1990 — reinstaurarea independenței Băncii Naționale și tranziția către un sistem financiar de piață.
• 2004 — adoptarea Legii nr. 312/2004, care consolidează autonomia instituțională și stabilește obiectivul fundamental: stabilitatea prețurilor.
• Prezent — Banca Națională colaborează strâns cu Banca Centrală Europeană și alte instituții financiare internaționale, pentru integrarea deplină în mecanismele economice și monetare europene.

Astăzi, BNR reprezintă pilonul central al sistemului financiar românesc, garantând stabilitatea monetară și încrederea în moneda națională.