Coplătitorul

În sistemul bancar din România, coplătitorul este persoana care se angajează, alături de împrumutatul principal, să ramburseze un credit contractat de la o instituție financiară. Rolul său este esențial în procesul de creditare, deoarece veniturile coplătitorului se cumulează cu cele ale solicitantului, permițând obținerea unei sume mai mari sau a unor condiții de finanțare mai avantajoase. De regulă, coplătitorii sunt membri ai familiei, însă unele bănci acceptă și persoane din afara cercului familial, în funcție de politica internă de risc.

Coplătitorul are aceleași obligații legale ca și debitorul principal. În situația în care titularul împrumutului nu își mai poate onora ratele, banca are dreptul legal de a se îndrepta împotriva coplătitorului pentru recuperarea întregii datorii, inclusiv a dobânzilor și penalităților. Includerea unei a doua persoane în contract se realizează prin semnarea acordului de credit, transformându-l pe acesta într-un debitor solidar. Această solidaritate contractuală reprezintă o garanție suplimentară pentru bancă privind recuperarea fondurilor.

Diferența între coplătitor, codebitor și girant

Deși acești termeni sunt adesea confundați, ei implică nuanțe juridice diferite. Coplătitorul participă cu veniturile sale la calculul gradului de îndatorare încă de la începutul contractului. Codebitorul, în cadrul creditelor ipotecare, poate deveni și coproprietar al bunului achiziționat. În schimb, girantul (sau garantul) intervine juridic doar în momentul în care debitorul principal intră oficial în incapacitate de plată, nefiind de obicei luat în calcul pentru creșterea sumei maxime împrumutate la debutul procesului.

Acceptarea rolului de coplătitor afectează direct libertatea financiară a persoanei respective. Orice rată garantată în această calitate va fi scăzută din veniturile eligibile atunci când coplătitorul va dori să acceseze un credit propriu, reducându-i semnificativ capacitatea de împrumut pe toată durata derulării contractului inițial.

Riscuri și condiții de încetare a obligațiilor

Principalul risc este cel al executării silite. Banca poate pune poprire pe conturile coplătitorului sau poate executa bunurile acestuia fără a fi obligată să încerce mai întâi recuperarea de la titular. De asemenea, orice întârziere la plată mai mare de 30 de zile va fi raportată la Biroul de Credit și pe numele coplătitorului, afectându-i scorul FICO pentru mulți ani.

Obligațiile de coplătitor încetează prin rambursarea integrală a creditului, refinanțarea acestuia exclusiv pe numele titularului sau prin novarea contractului (înlocuirea cu un alt coplătitor acceptat de bancă). Este recomandat ca părțile să încheie și un acord privat notarial care să reglementeze relația dintre ele, oferind o bază legală pentru recuperarea ulterioară a sumelor plătite în locul debitorului principal.