Coroana daneză (DKK) este unitatea monetară oficială a Danemarcei. O coroană daneză este egală cu 100 øre. Danemarca este membră a Uniunii Europene, însă în urma referendumului din anul 2000 s-a decis să nu se treacă la euro.
Coroana daneză este o valută națională a Danemarcei convertibilă liber și face parte din lista CLS (Continuous Linked Settlement) – sistem internațional pentru decontări în operațiuni valutare, utilizat de statele membre FMI. Emisiunea coroanei daneze este realizată de Banca Națională a Danemarcei (Danmarks Nationalbank). Monedele sunt bătute de Monetăria Regală a Danemarcei. În circulație se află bancnote cu valoarea de 50, 100, 200, 500 și 1000 coroane, iar monede cu valoarea de 1, 2, 5, 10 și 20 coroane, plus 50 øre. În Insulele Feroe circulă bancnote speciale – coroanele feroeze. Acestea nu sunt acceptate ca mijloc de plată în alte părți ale Danemarcei, dar se schimbă la paritate 1:1 cu coroanele daneze.
Cursul coroanei daneze față de alte valute se stabilește pe piața internațională valutară în funcție de cerere și ofertă. Acest mod de stabilire a cursului se numește conversie liberă.
Coroana daneză a fost introdusă în 1873, în locul rigsdalerului. Reforma monetară urmărea dezvoltarea economiei prin crearea Uniunii Monetare Scandinave, inițiată între Suedia și Danemarca. Țările participante au adus valoarea monedelor la același echivalent aur și la o denumire comună, stabilind un curs fix de schimb. În 1876 s-a alăturat și Norvegia. Până în 1918, pe teritoriul Danemarcei circulau și coroane suedeze și norvegiene. În timpul Primului Război Mondial, statele membre ale uniunii au fost nevoite să renunțe la acoperirea în aur, ceea ce a dus la dezechilibre și, de facto, la încetarea funcționării uniunii.
Între 1918 și 1933, Danemarca a introdus și retras de mai multe ori etalonul aur. Din 1933 până în 1939 cursul coroanei a fost legat de lira sterlină, apoi de dolarul american. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu ocuparea țării de către Germania, a avut loc o emisiune forțată de coroane, ceea ce a dus la inflație. În perioada Acordului Bretton Woods (1948–1971), coroana daneză a avut un curs fix față de dolarul SUA, susținut de aur. Între 1973 și 1979, Danemarca a participat la „șarpele monetar european”, menținându-și moneda în limitele de fluctuație stabilite. Din 1979 a intrat în Sistemul Monetar European, iar coroana daneză a fost ancorată la ECU, unitatea de cont a CEE. În prezent, Danmarks Nationalbank menține un curs fix al coroanei față de euro.
Tranzacțiile cu coroana daneză sunt prezente pe piața Forex, deși volumul lor nu este mare. Interesul pentru această monedă se explică prin corelația puternică cu euro.




