Dolar canadian (CAD)

Dolarul canadian (CAD) – moneda națională a Canadei

Dolarul canadian este unitatea monetară a Canadei. 1 dolar = 100 cenți. Codul numeric ISO este 4217, iar simbolul internațional – CAD. În scris, se notează identic cu dolarul american: $70. Pentru a-l diferenția de alte dolari (american, australian), se folosesc forme precum C$, Can$ sau CAN$. Pentru cenți se utilizează semnul ¢, plasat după sumă: 20¢.

Informații generale despre dolarul canadian

Țara de circulație: Canada. Cursul dolarului canadian se stabilește pe piața valutară, în funcție de cerere și ofertă. Conform sistemului jamaican introdus de FMI în anii ’70, aceasta se numește flotare liberă. Valoarea dolarului canadian depinde în mare parte de economia SUA, dată fiind proximitatea geografică și importurile masive. Într-o măsură mai mică, asupra lui influențează cursurile yenului, euro și yuanului. Dolarul canadian face parte din lista valutară CSL (Continuous Linked Settlement) a monedelor convertibile. Deși lichiditatea lui este considerată mai redusă decât a altor valute, multe state își păstrează rezervele în dolari canadieni datorită volatilității dolarului american și a euro. În 2007, CAD se afla pe locul 7 mondial după lichiditate.

Istoria apariției

Cuvântul „dolar” derivă din „taler”, o monedă europeană medievală. Banii canadieni moderni sunt porecliți „loonie”, datorită păsării loon (gaia polară) de pe moneda de 1 dolar. În partea francofonă a Canadei, dolarul este adesea numit „piastre”, iar monedele „sou”, asemenea celor din Franța.

Nominale și forme de circulație

Dolarul canadian există sub formă de bancnote și monede:

• Bancnote: 2, 5, 10, 20, 50, 100 și 1000 CAD (în circulație pot exista mai multe serii pentru același nominal).
• Monede: 1 CAD, 2 CAD, 1, 5, 10 și 25 cenți.

Emiterea bancnotelor este asigurată de compania BA International Inc., iar monedele sunt produse de Monetăria Regală Canadiană.

De la reali spanioli la dolar canadian

Inițial, în Canada circulau realii spanioli, creați pentru colonii. În 1841 a fost introdus lira canadiană, echivalentă cu 5 șilingi, după modelul lirei sterline, deoarece Canada era colonie britanică. Valoarea era similară cu dolarul american. Abia în 1857 a apărut dolarul canadian propriu-zis, dar nu în toată țara: unele provincii emiteau monede locale. Primele bancnote au fost militare (1813–1815). După 1830, băncile autorizate au început să emită bancnote. În 1870, unele municipalități tipăreau bani proprii.

Banca Canadei și emisiunile moderne

În 1935 a fost fondată Banca Canadei, care a preluat dreptul exclusiv de emisiune la nivel federal. Prima serie modernă de bancnote a apărut în 1937, urmată de edițiile din 1954, 1970 și 1984. Din 1944, doar Bank of Montreal și Royal Bank of Canada mai aveau drept de emisiune pe lângă Banca Centrală.

Din 2011, Canada a introdus bancnote polimerice, mult mai rezistente decât cele din hârtie, continuând astfel tradiția inovației în domeniul monetar.