Dolarul american (USD)

Dolarul american ca monedă internațională

Dolarul american (USD) este una dintre cele mai răspândite monede internaționale din lume. El nu reprezintă doar principala monedă de rezervă pentru majoritatea țărilor, ci este și monedă națională în unele state.

Printre țările care utilizează dolarul ca monedă oficială se numără Timorul de Est, Zimbabwe, Ecuador, Panama, El Salvador, dar și unele state insulare din regiunea Caraibelor și Oceania. Motivele adoptării dolarului diferă: de exemplu, Timorul de Est, fiind un stat relativ nou, ar fi avut nevoie de resurse considerabile pentru a-și crea propria monedă. În Zimbabwe, dolarul american a fost adoptat după o perioadă de hiperinflatie severă, care a făcut imposibilă folosirea monedei locale.

Bancnote și monede în circulație

În prezent, dolarul american este emis în șapte valori nominale: 1, 2, 5, 10, 20, 50 și 100 de dolari. De asemenea, sunt în circulație monede de 1, 5, 10, 25, 50 de cenți și 1 dolar.

Bancnota de 1 dolar îl prezintă pe George Washington, iar pe verso se află Marea Sigilă a SUA. Primele bancnote de acest tip au fost tipărite în 1862, având inițial portretul lui Salmon P. Chase, secretarul Trezoreriei de atunci. Șapte ani mai târziu, imaginea a fost înlocuită cu cea a lui Washington.

Bancnota de 2 dolari este mult mai rară. Spre exemplu, în 2009 au fost tipărite peste 2,5 miliarde de bancnote de 1 dolar, comparativ cu doar 44 de milioane de bancnote de 2 dolari planificate. Din cauza rarității lor, există mitul că ar fi fost scoase din circulație, însă ele continuă să fie emise în serii mici. Pe avers se află Thomas Jefferson, iar pe verso Declarația de Independență. Astăzi, aceste bancnote sunt mai degrabă obiecte de colecție.

Bancnota de 5 dolari îl înfățișează pe Abraham Lincoln, iar pe verso se află Memorialul Lincoln. Cea de 10 dolari îl prezintă pe Alexander Hamilton, unul dintre „părinții fondatori” care nu a fost președinte al SUA. La începutul secolului XX, însă, pe această bancnotă apăreau președintele William McKinley și un bizon, ulterior înlocuiți de Hamilton și sediul Trezoreriei SUA.

Bancnota de 20 de dolari este una dintre cele mai populare, reprezentând peste 11% din totalul bancnotelor aflate în circulație. Ea îl prezintă pe Andrew Jackson, al șaptelea președinte al SUA, iar pe verso se află Casa Albă. Curios este faptul că Jackson era un adversar al băncilor centrale și al bancnotelor. În istorie a existat și „Double Eagle”, o monedă de aur de 20 de dolari, emisă între 1849 și 1933.

Bancnota de 50 de dolari îl înfățișează pe Ulysses S. Grant, iar pe verso clădirea Capitoliului. Bancnota de 100 de dolari, cea mai mare sumă aflată în circulație, este celebră în întreaga lume. Pe avers se află Benjamin Franklin, iar pe verso Independence Hall. Primele bancnote de acest tip au apărut în 1862, însă portretul lui Franklin a fost introdus abia în 1914.

Pe lângă acestea, au existat și bancnote cu valori mai mari: 500, 1000, 5000 și 10000 de dolari. Ele au fost retrase oficial din circulație în 1969 și sunt astăzi obiecte de colecție, cu valori mult mai mari decât nominalul. De asemenea, a existat și o bancnotă de 100000 de dolari, utilizată exclusiv pentru tranzacții interne între Rezerva Federală și Trezoreria SUA.

Protecția împotriva falsificării dolarului american

Dolarul american a fost dintotdeauna o țintă pentru falsificatori. Bancnotele contrafăcute sunt realizate prin diverse tehnici, precum tipărirea metalografică, imprimarea cu jet de cerneală, serigrafia sau tiparul offset. În ultimele decenii, chiar și xerocopierea a fost utilizată pentru a crea imitații. Nivelul de calitate diferă mult: unele bancnote false pot fi depistate imediat de un vânzător, în timp ce altele sunt atât de bine realizate încât doar experții le pot identifica. Așa-numitele „superdolare” nord-coreene, apărute în anii 1990, au fost printre cele mai periculoase falsuri și au determinat lansarea unei noi serii de bancnote în 2009.

Hârtia utilizată pentru tipărirea dolarilor este produsă de o singură companie la nivel mondial, iar formula cernelii reprezintă un secret de stat. Bancnotele includ cinci elemente de securitate principale: filigrane, fir de siguranță, microinscripții, linii concentrice fine și cerneală care își schimbă culoarea. În plus, toate bancnotele sunt dotate cu o bandă magnetică și fibre colorate încorporate în hârtie. În 2009, guvernul SUA a anunțat o nouă serie de bancnote, cu măsuri suplimentare de securitate, menite să îngreuneze și mai mult activitatea falsificatorilor.

Istoria dolarului american

Atât cuvântul „dolar”, cât și simbolul său $ sunt mai vechi decât moneda însăși — au deja peste cinci secole. Termenul provine din „taler”. După ce Statele Unite și-au câștigat independența, folosirea monedei britanice nu mai avea sens, așa că în 1792 a fost creat Monetăria din Philadelphia, unde au fost bătute primele monede. Prima bancnotă de dolar a apărut chiar mai devreme, în 1785. În 1864 a fost introdus celebrul motto „In God We Trust” pe o monedă de 2 cenți, iar pe bancnote acesta a apărut pentru prima dată în 1957. Tot atunci bancnotele americane au căpătat aspectul pe care îl recunoaștem astăzi.

Guvernul SUA nu urmărește direct întărirea monedei naționale, iar valoarea reală a dolarului este determinată de piața globală. Totuși, acest lucru nu înseamnă că statutul dolarului ca monedă internațională este neglijat. După Primul Război Mondial, dolarul a început să fie perceput ca valută de referință, iar după cel de-al Doilea Război Mondial și, în special, odată cu Acordurile de la Bretton Woods din 1944, rolul său global s-a consolidat. Aceste acorduri legau dolarul de aur, însă în 1971, președintele Richard Nixon a interzis convertibilitatea dolarului în aur și a declanșat o devalorizare. Chiar și așa, dolarul a rămas principala monedă de rezervă la nivel mondial, reprezentând astăzi peste 60% din rezervele valutare ale statelor lumii.

Și în prezent, dolarul continuă să fie moneda dominantă la nivel global. Criza financiară din 2008–2009 a afectat doar marginal valoarea sa, iar începând cu 2015 dolarul a început să se aprecieze din nou în raport cu alte valute majore, inclusiv cu euro.