Euro (EUR)

Euro – moneda unică europeană

Euro este moneda oficială aflată în circulație în numeroase state europene, fiind utilizată zilnic de peste 320 de milioane de persoane. Este considerată o valută globală, alături de dolarul american, și are statut de monedă de rezervă internațională, alături de dolarul SUA, lira sterlină, yenul japonez și francul elvețian. Acest statut a fost moștenit de la marca germană, una dintre cele mai stabile monede europene înainte de introducerea euro. Cursurile unor valute precum coroana estoniană, leva bulgărească, escudo din Capul Verde, francul CFA (utilizat în 14 state africane) sau marca convertibilă din Bosnia și Herțegovina au fost ancorate de-a lungul timpului la euro. Politica monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE), instituție independentă de celelalte organisme ale Uniunii Europene, cu misiunea de a menține stabilitatea prețurilor în zona euro.

Codul bancar internațional al monedei euro este EUR.

Unde este utilizat euro

Euro este moneda oficială în 19 state membre ale Uniunii Europene: Germania, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Austria, Belgia, Țările de Jos, Finlanda, Grecia, Slovenia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia, Irlanda, Luxemburg, Cipru și Malta. De asemenea, euro are statut de mijloc legal de plată și în afara UE, fiind folosit în Andorra, Vatican, Kosovo, Monaco, San Marino și Muntenegru. Totuși, aceste state nu au drept de decizie asupra politicii stabilite de Banca Centrală Europeană. Moneda este prezentă și pe unele teritorii de peste mări, precum Guadelupa, Guyana Franceză sau Insulele Azore. Nu toate țările Uniunii Europene au adoptat însă euro. Regatul Unit a rămas fidel lirei sterline, Danemarca continuă să folosească coroana daneză, iar Suedia a ales să păstreze coroana suedeză.

Simbolul euro

Pentru reprezentarea grafică a monedei euro se folosește semnul derivat din litera grecească epsilon, traversată de două linii paralele: €. În anumite fonturi, simbolul poate apărea doar cu o singură linie. Pe tastatură, simbolul se poate introduce prin combinații de taste speciale. De exemplu, folosind tastatura numerică: Alt + 0128 (în configurația engleză). Este interesant de menționat că simbolul euro seamănă vizual cu semnul utilizat pentru perioada geologică Cambrian din era Paleozoică.

Bancnote și monede euro

Emisiunea bancnotelor și monedelor euro, precum și distribuirea lor între statele membre, este responsabilitatea Sistemului European al Băncilor Centrale. Valorile nominale ale bancnotelor euro sunt: 5, 10, 20, 50, 100 și 200 de euro (ultimele două nu sunt emise în toate statele UE). Fiecare bancnotă are un număr de serie care începe cu o literă ce indică țara în care a fost tipărită. De exemplu: X — Germania, U — Franța, S — Italia, V — Spania, B — Lituania.

Un euro este subdivizat în 100 de cenți (eurocenți). Valorile nominale ale monedelor sunt: 1, 2, 5, 10, 20 și 50 de cenți, precum și 1 și 2 euro.

Cum arată euro

Bancnotele euro se diferențiază prin culoare și dimensiune. Imaginile de pe ele sunt simbolice, nu reale: pe avers se regăsesc ferestre și arcade, iar pe revers poduri. Aceste motive au fost alese pentru a reprezenta deschiderea și legătura între statele europene. Bancnotele sunt tipărite pe hârtie pe bază de fibre de bumbac, ceea ce le face mai rezistente la uzură și oferă protecție suplimentară împotriva falsificării. La fiecare 7–8 ani este planificată lansarea unei noi serii. A doua serie, numită „Europa” (2014), include o hartă extinsă pentru a acoperi state precum Cipru și Malta. Bancnota de 20 de euro din această serie a intrat în circulație la 25 noiembrie 2015.

Monedele euro au pe o față valoarea nominală (însoțită de o hartă schematică a Europei), iar pe cealaltă față un design ales de statul emitent: un portret sau o reprezentare simbolică. Germania, de exemplu, are cinci monetării (în Berlin, München, Hamburg, Stuttgart și Karlsruhe), fiecare cu marcaje distincte. Compoziția metalică variază: monedele de 1, 2 și 5 cenți sunt din oțel placat cu cupru; cele de 10, 20 și 50 de cenți sunt realizate din aliaj cupru-aluminiu numit „aur nordic”; iar monedele de 1 și 2 euro combină alamă nichelată cu aliaj de cupru și nichel (un metal în interior și altul pe margine).

Istoria euro

Originile monedei unice europene pot fi urmărite încă din 1962, când a fost propus conceptul „șarpelui monetar”. Acesta presupunea menținerea cursurilor valutare europene într-un coridor restrâns. Totuși, criza generată de creșterea bruscă a prețului petrolului a blocat implementarea, iar ideea a fost reluată abia în 1979, odată cu crearea Sistemului Monetar European. Etapele următoare către introducerea euro au fost reprezentate de Actul Unic European (1986) și Tratatul de la Maastricht (1992), care a pus bazele uniunii economice și monetare.

Euro a fost introdus oficial la 1 ianuarie 1999, inițial doar sub formă scripturală, utilizată pentru plăți electronice și tranzacții pe piețele financiare. Primele tranzacții bursiere în euro au început pe 4 ianuarie 1999. Bancnotele și monedele euro au intrat în circulație la 1 ianuarie 2002. Pentru o perioadă de tranziție, care a variat de la o țară la alta, euro a circulat în paralel cu monedele naționale, care ulterior și-au pierdut statutul de mijloc legal de plată.