Externalizarea

Ce este externalizarea?

Externalizarea este practica prin care o companie transmite procesele de afaceri, o parte a acestora sau anumite sarcini unei terțe părți. Aceasta permite organizației să se concentreze pe activitățile sale principale, delegând o parte din activități către specialiști externi.

Tipuri de externalizare

• Externalizarea IT – transmiterea tehnologiilor informaționale și a dezvoltării de software.

• Externalizarea proceselor de afaceri (BPO) – transmiterea unor procese de afaceri, cum ar fi contabilitatea, managementul resurselor umane sau suportul pentru clienți.

• Externalizarea producției – operațiuni de producție sau fabricarea de bunuri.

• Externalizarea resurselor umane (HR outsourcing) – delegarea procesului de recrutare și formare a personalului.

• Externalizarea logisticii – transmiterea proceselor legate de transport și depozitare către terțe părți.

• Externalizarea marketingului – angajarea agențiilor specializate sau a specialiștilor pentru îndeplinirea sarcinilor de publicitate și marketing.

Funcțiile principale ale externalizării și schema de lucru

Implicarea angajaților externi în companie este necesară de obicei atunci când se urmărește reducerea costurilor: compania poate să nu fie rentabilă să păstreze mai mulți angajați în echipă. De asemenea, delegarea sarcinilor secundare permite companiei să se concentreze asupra activităților principale și asupra obiectivelor strategice.

Pentru început, compania stabilește care sarcini sau procese de afaceri trebuie transmise angajaților externi, apoi se selectează executantul.

Compania și furnizorul de servicii încheie un acord care detaliază modul de lucru, obligațiile, termenii și costurile acestora.

De obicei, pentru realizarea completă a sarcinii, compania trebuie să furnizeze datele necesare pentru muncă, acces la sisteme și infrastructură.

În procesul de încheiere a documentelor sunt implicate două părți: clientul și compania de externalizare.

Clientul transferă furnizorului controlul asupra proceselor sale de afaceri, iar furnizorul poartă întreaga sau parțială responsabilitate pentru rezultat.

În cadrul acestei scheme de colaborare pot fi încheiate două tipuri de contracte:

• un contract de muncă între compania client și compania executant;

• un contract între compania executantă și angajatul temporar.

Principalele avantaje și riscuri ale externalizării

Pe lângă economiile evidente, externalizarea permite accesul la expertiza și cunoștințele din domenii specializate: de exemplu, un angajat care gestionează rețelele sociale ale unei organizații poate folosi propria bază de experți.

Furnizorii de servicii de obicei dispun de infrastructura și procesele necesare pentru a începe rapid executarea sarcinilor, și pot avea experiență și resurse pentru gestionarea riscurilor asociate cu îndeplinirea sarcinilor.

Furnizorii specializați pot efectua sarcinile mai eficient, ceea ce contribuie la creșterea productivității generale a companiei.

Aplicarea externalizării permite companiilor să colaboreze cu furnizori din diferite țări, ceea ce poate duce la accesul la un spectru mai larg de resurse.

Există și anumite riscuri, cum ar fi confidențialitatea datelor: transmiterea acestora către terțe părți poate crește riscul scurgerii de informații.