Leul moldovenesc (MDL)

Circulația monetară pe teritoriul Moldovei în secolele trecute

Moldova este o țară mică din Europa, cu aproximativ trei milioane de locuitori. Ea este cunoscută pentru recoltele bogate de legume, fructe și nuci, pentru covoarele brodate manual și pentru vinul său rubiniu de calitate.

Istoria circulației monetare pe aceste meleaguri începe odată cu colonizarea greacă a nord-vestului Pontului Euxin. În perioada greacă (sec. V–I î.Hr.) au circulat monedele polisurilor grecești Histria, Tyras și Olbia, iar mai târziu și cele din Pantikapaion.

Primele monede romane au apărut în regiune la începutul erei noastre. Inițial pătrundeau denari republicani de argint, dar după cucerirea Daciei (105–106 d.Hr.) fluxul de monede imperiale a crescut considerabil.

În epoca Evului Mediu timpuriu (sec. V – prima jumătate a sec. XIII), circulația monetară era neregulată, bazată pe monede bizantine și întreruptă de perioade fără monedă.

Perioada Hoardei de Aur (sec. XIII–XIV) a adus în regiune monede tătare, inclusiv emisiuni locale din regiunea Pruto-Nistreană și Dunăreană (Kosteşti, Șehr al-Djedid, Cetatea Albă, Săcaci). Tot atunci pătrundeau și monede selgiucide, anatoliene și balcanice (Bulgaria, Serbia).

Perioada Principatului Moldovei independent (sf. sec. XIV – sf. sec. XV) începe odată cu retragerea administrației tătare și durează până la cucerirea otomană. Domnitorul Petru I Mușat (1375–1391) a inițiat baterea monedelor proprii – groșii moldovenești din argint. Un simbol distinctiv al acestora era capul de bour, prezent și pe stema actuală a Moldovei.

Stăpânirea otomană (sec. XV–XIX) a adus o prezență constantă a monedei turcești. Încă din prima jumătate a sec. XV circulau limitat mangâri de cupru, iar din a doua jumătate a secolului, akçelele de argint au devenit parte importantă a pieței locale.

Începând cu sec. XVI, pe teritoriul Moldovei se răspândesc și monede comerciale olandeze – leeuwendaalder-ele („talerii cu leu”). Pe aversul acestora era gravat un leu, de unde și denumirea populară „leu”. De la aceste monede provine numele actual al valutelor Moldovei și României.

De la războaiele ruso-turce la perioada sovietică

Războaiele ruso-turce din 1768–1774 și 1787–1791 au dus la o slăbire semnificativă a controlului politic otoman asupra Principatelor Dunărene. Aceste evenimente au determinat un aflux de monede rusești și europene în regiune. Un episod aparte al istoriei monetare a fost emiterea de către guvernul rus a unor monede de cupru special pentru Moldova și Țara Românească. În 1812, ultimele unități otomane au părăsit teritoriul, care a fost anexat definitiv de Imperiul Rus. Rublele rusești au înlocuit treptat diversitatea monetară anterioară, deși monedele otomane au mai circulat sporadic și în deceniile următoare.

După destrămarea Imperiului Rus, o parte din teritoriul actualei Republici Moldova a intrat pentru 22 de ani (1918–1940) în componența României, iar în circulație au fost introduși leii românești. Cealaltă parte a teritoriului, care astăzi corespunde regiunii Transnistria (autoproclamată Republica Moldovenească Nistreană), a făcut parte din URSS încă de la înființarea sa, fiind integrată atunci în RSS Ucraineană.

În 1940, întregul teritoriu al Moldovei de astăzi a fost inclus în URSS și rubla sovietică a devenit moneda oficială. Totuși, între 1941 și 1944, în perioada administrației române, în circulație au revenit leii românești. După 1944, Moldova a fost reintegrată în URSS, iar rubla sovietică s-a impus din nou ca mijloc de plată.

Primii ani ai independenței: cupoane și bancnote provizorii

La 23 iunie 1990 a fost adoptată „Declarația de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”. Documentul proclama suveranitatea republicii, însă nu stabilea încă introducerea unei monede naționale. Totuși, chiar înainte de adoptarea declarației, au început lucrările la simbolurile naționale. La 27 aprilie 1990 a fost aprobat tricolorul albastru-galben-roșu, identic cu drapelul României, iar ulterior a fost organizat un concurs pentru crearea stemei republicii, evaluat și de o comisie heraldică de la București.

La 3 noiembrie 1990, Sovietul Suprem al Moldovei a aprobat noua stemă de stat, asemănătoare celei românești moderne (România a păstrat vechea stemă socialistă până în 1992). Aceasta prezenta un vultur cu cruce de aur în cioc, un sceptru și o ramură de măslin în gheare, iar pe piept un scut cu capul de bour, steaua între coarne, o roză și un semilun. Autorul stemei a fost artistul Gheorghe Vrabie, căruia i s-a încredințat și sarcina de a crea designul pentru viitoarea monedă națională.

Până la acea etapă, prin hotărârea guvernului din 1 martie 1991 au fost introduse „cartelele consumatorului” cu cupoane detașabile, având valori de 20, 50, 75 și 100 de ruble. Aceste cupoane trebuiau atașate rublelor sovietice la anumite plăți, dar nu pentru toate bunurile. De exemplu, nu erau necesare pentru prânzuri la cantină, cărți, medicamente, flori, materiale de construcții sau carburant. Experimentul a fost oprit rapid – la 15 mai 1991, utilizarea cupoanelor a fost suspendată, iar ulterior complet eliminată.

La 4 iunie 1991 a fost creat Banca Națională a Moldovei, cu drept de emisiune monetară. După proclamarea independenței, la 27 august 1991, rublele sovietice au continuat totuși să circule pe teritoriul republicii. Abia la 10 iunie 1992 a apărut prima bancnotă provizorie de 200 de cupoane, urmată la 22 iulie de cea de 50 de cupoane. Toate bancnotele provizorii aveau pe avers stema Moldovei, iar pe revers cetatea Soroca.

În 1993 au fost introduse noi cupoane de 1000 și 5000, care reprezentau peste 80% din numerarul aflat în circulație. Totuși, la 24 iulie 1993, Rusia a retras rubla sovietică din circulație, ceea ce a forțat și Republica Moldova să accelereze procesul de introducere a propriei monede naționale. La 29 noiembrie 1993 a început schimbul cupoanelor și al micilor bancnote sovietice în noua monedă – leul moldovenesc.

Introducerea leului moldovenesc

În vara anului 1991, conducerea Republicii Moldova i-a propus artistului Gheorghe Vrabie să elaboreze designul viitoarei monede naționale. El își amintea mai târziu: „Schițele trebuiau realizate în cel mai scurt timp și în condiții de maximă secretomanie. Pe tot parcursul lucrului eram supravegheat de un gardian”. Într-un alt interviu, Vrabie povestea că a fost trimis la București pentru a lucra la aspectul bancnotelor, tocmai pentru ca nimeni să nu știe că se pregătea introducerea unei monede proprii. Artistul a studiat heraldica, a călătorit în alte state pentru a analiza activitatea băncilor centrale și a consultat arhive.

Au fost luate în considerare două denumiri pentru moneda națională – „leu” și „ducat”. În final s-a optat pentru „leu”, denumire deja consacrată în spațiul românesc. Primele trei bancnote moldovenești au fost tipărite la București, iar monedele din primii ani au fost bătute la Monetăria Statului din România. La 15 decembrie 1992 a fost adoptată Legea „Privind banii”, al cărei prim articol stabilea: „Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul, divizat în 100 de bani”.

Tot în decembrie 1992, președintele Mircea Snegur a semnat decretul privind crearea Comisiei pentru pregătirea și desfășurarea reformei monetare. Reforma propriu-zisă a început însă la 29 noiembrie 1993. Conform hotărârii „Privind introducerea monedei naționale în Republica Moldova”, bancnotele și monedele sovietice, precum și cupoanele moldovenești au fost schimbate la cursul de 1000:1. Schimbul a fost permis până la 2 decembrie 1993, fiecare persoană putând preschimba maximum 70 000 de cupoane sau ruble (echivalentul a 70 de lei), cu o singură tranzacție înregistrată prin ștampilă pe pașaport. Sumele ce depășeau limita erau depuse în conturi speciale, disponibile ulterior.

Primele bancnote introduse în circulație au fost nominalele de 1 și 10 lei din prima serie, tipărite în culorile tricolorului național: galben, albastru și roșu. Pe avers apăreau portretul lui Ștefan cel Mare și stema Moldovei, iar pe revers Cetatea Soroca și versurile baladei „Miorița”: «Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai». Monedele puse în circulație au fost de 1, 5, 25 și 50 de bani din aluminiu și de 1 și 5 lei din oțel placat cu nichel.

Bancnotele și monedele primei serii s-au dovedit însă de calitate scăzută și au fost adesea falsificate. În aprilie 1994 a început emiterea celei de-a doua serii de bancnote, tipărite în Franța, iar monedele de 1 și 5 lei au fost retrase din circulație. În timp, designul și calitatea leului moldovenesc au fost modernizate pentru a răspunde cerințelor de securitate și stabilitate ale unei monede naționale.

Bancnotele moderne ale leului moldovenesc

În ciuda tuturor dificultăților economice și politice, leul moldovenesc s-a dovedit surprinzător de stabil. De la introducerea sa, deprecierea a fost relativ redusă, fiind devansat la acest capitol doar de monedele țărilor baltice și ale Kârgâzstanului, și a reușit să depășească majoritatea valutelor din spațiul ex-sovietic. În circulație se află încă bancnotele din a doua serie, introduse începând cu 1994. Acestea au fost modernizate doar o singură dată, între 2015 și 2018, când li s-au adăugat noi elemente de siguranță, însă designul lor vizual a rămas aproape neschimbat.

Pe toate bancnotele figurează portretul lui Ștefan cel Mare și stema Republicii Moldova, iar reversul diferă în funcție de valoare. În 1994 au fost puse în circulație bancnotele de 1 până la 50 de lei. În septembrie 1995 li s-au adăugat bancnotele de 100 și 200 de lei, iar în decembrie 1999 cea de 500 de lei. Ultima, cea de 1000 de lei, a fost emisă în octombrie 2003.

Monedele moderne ale Moldovei

Primele monede moldovenești au fost introduse la 29 noiembrie 1993: 1, 5, 25 și 50 de bani din aluminiu și 1 și 5 lei din oțel placat cu nichel, toate bătute la Monetăria Statului din România. Designul simplu îi aparținea artistului român Constantin Dumitrescu, ale cărui inițiale „C.D.” s-au regăsit pe monedele Moldovei până în 2002. Monedele aveau stema țării pe avers și valoarea nominală pe revers.

Ulterior, în 1996 a fost adăugat nominalul de 10 bani, însă dimensiunile reduse și diferențele minime dintre diametre au făcut ca monedele să fie greu de deosebit în utilizarea zilnică. În 1998, pentru a combate falsificarea și confuzia cu alte monede, s-a introdus o nouă monedă de 50 de bani din oțel placat cu alamă, produsă la Monetăria Cehiei, diferită vizual de emisiunile anterioare.

În 2018 au apărut și monedele de valori mai mari: 1, 2, 5 și 10 lei. Acestea au fost concepute după modelul monedelor britanice moderne: puse una lângă alta, formează pe avers stema medievală a Principatului Moldovei, iar pe revers stema actuală a Republicii Moldova.