Renunțarea la credit

Renunțarea la credit din partea solicitantului poate avea loc în diferite etape ale procesului de acordare a creditului și din diverse motive. Un potențial împrumutat, pentru a obține un credit, completează o cerere de credit în care furnizează informațiile necesare. În cazul în care cererea reprezintă o ofertă (propunere) din partea solicitantului pentru a încheia un contract, atunci, în urma unei aprobări pozitive, cererea se poate transforma direct în actul juridic care reglementează relația de creditare, iar fondurile sunt transferate în contul solicitantului. În acest tip de procedură, solicitantul poate renunța la credit doar până în momentul aprobării cererii. După acest punct, creditul poate fi închis doar prin rambursarea anticipată completă a sumei.

În situația în care cererea este utilizată exclusiv pentru evaluarea solvabilității solicitantului, după aprobarea acesteia, clientul este invitat să semneze contractul de credit la sucursala băncii. De regulă, împrumutatul poate accesa creditul în termen de 30 de zile de la aprobarea cererii. În cazul creditelor ipotecare, acest termen este, de obicei, mai lung — între trei și patru luni — pentru a permite identificarea unui imobil adecvat. Mulți solicitanți nu finalizează procesul de acordare a creditului aprobat, deoarece aplică simultan la mai multe bănci pentru a compara condițiile și a alege oferta cea mai avantajoasă. În cazul creditelor ipotecare, renunțările sunt frecvente și din cauza imposibilității de a găsi un imobil care să corespundă cerințelor băncii în termenul stabilit. Principalele motive pentru care solicitanții renunță la creditele de consum sau la cardurile de credit aprobate sunt durata mare de procesare și condițiile individuale impuse de bancă, cum ar fi aprobarea unei sume mai mici sau stabilirea unei rate a dobânzii mai mari decât cea anticipată inițial.