Securitatea cardurilor bancare

Infractorii pot folosi datele de pe cardurile bancare pentru a accesa fondurile sau pentru a pune în aplicare diverse scheme de fraudă. Uneori informațiile sunt furate în mod direct, alteori ajung la ei în urma unor scurgeri de date. Pentru a evita incidentele, este important să aplici metode eficiente de protecție a cardurilor bancare. Mai jos prezentăm ce măsuri sunt recomandate.

Cine este responsabil pentru protecția datelor cardurilor bancare

Securitatea este asigurată de mai multe părți:

• Deținătorul cardului bancar, care trebuie să aibă grijă în primul rând de protecția „fizică”. Este esențial să păstrezi confidențialitatea datelor cardului, să fii atent la plățile online și să eviți pierderea cardului.
• Companiile care colectează datele cardurilor. Aceste informații fac parte din categoria datelor cu caracter personal, protejate prin lege (în România conform Regulamentului (UE) 2016/679 – GDPR). Dacă are loc o scurgere, compania este sancționată pentru nerespectarea normelor privind protecția datelor.
• Instituțiile financiare care au emis cardul. Băncile și IFN-urile trebuie să respecte cerințe stricte privind securitatea datelor pe care le procesează.
• Sistemele și serviciile de plată. Pentru a proteja fondurile de pe carduri, acestea trebuie să asigure tranzacții sigure și criptate.

Există un standard internațional de securitate a datelor cardurilor bancare — PCI DSS. Printre cerințele sale cheie se numără: utilizarea firewall-urilor pentru securizarea rețelelor locale, stocarea criptată a datelor de plată, limitarea accesului la informațiile sensibile, implementarea soluțiilor antivirus și restricționarea accesului fizic la sistemele de procesare a plăților. Aceste cerințe sunt obligatorii pentru toate organizațiile care procesează, stochează sau transmit datele cardurilor bancare.

Scheme de fraudă cu utilizarea datelor cardurilor bancare

Pentru a construi o protecție eficientă a cardurilor împotriva fraudelor, este important să cunoști ce metode folosesc infractorii. Iată câteva dintre cele mai răspândite:

• Atacuri de tip phishing. Infractorii pot trimite pe e-mail sau în aplicațiile de mesagerie un link către un site fals, bine camuflat ca unul legitim. Cum conving victima să intre pe acest site? De exemplu, prin mesaje despre oferte și reduceri atractive. Dacă victima accesează site-ul și introduce datele cardului sau efectuează o plată, banii ajung la escroci.
• Inginerie socială. Este un set de manipulări prin care infractorii reușesc să convingă victima să ofere datele cardului. De pildă, aceștia se pot da drept prieteni sau cunoștințe și cer detaliile pentru a face o plată „urgentă”.
• Skimming. Reprezintă citirea datelor de pe banda magnetică a cardului bancar cu ajutorul unui dispozitiv special. Pentru acest tip de fraudă, infractorii folosesc frecvent bancomatele (sau uneori terminalele de plată). Victima, care nu ia măsuri de protecție a cardului, folosește bancomatul în mod normal, iar în acel moment infractorii obțin informații confidențiale.
• Clonarea cardurilor bancare. Este o schemă frauduloasă ce poate urma după skimming. Escrocii copiază datele cardului și le transferă pe un alt „plastic”, după care retrag bani.
• Scurgeri de date. Informațiile cardului pot ajunge la infractori și mai simplu — printr-o scurgere. Deținătorul poate „dezvălui” din greșeală datele, de exemplu menționându-le într-o conversație sau publicând o fotografie a cardului. În cazul companiilor, scurgerile pot fi intenționate: angajați lipsiți de integritate, știind că nu există măsuri suficiente de securitate, pot vinde datele către infractori.

Protecția datelor cardurilor bancare împotriva fraudelor: metode esențiale

Iată ce măsuri ar trebui să aplice deținătorii de carduri pentru a-și proteja datele:

• Să nu comunice nimănui codul PIN și să îl schimbe periodic (ideal o dată la 3 luni).
• Să utilizeze doar bancomate sigure, aflate în incinta sucursalelor bancare. Bancomatele amplasate pe stradă sau în centre comerciale sunt adesea ținte pentru dispozitive de tip skimmer.
• Să seteze o parolă complexă pentru accesul în aplicația bancară și să activeze autentificarea în doi pași.
• Să verifice întotdeauna siguranța site-urilor vizitate pentru a evita accesarea unor resurse de tip phishing.
• Să nu efectueze plăți prin servicii sau aplicații neverificate.
• Să introducă datele cardului doar pe site-uri sigure sau în aplicații cu nivel ridicat de securitate.

De asemenea, pentru protecția cardurilor bancare împotriva fraudelor, nu este recomandat să fie divulgate integral datele cardului în conversații, pe rețele sociale sau în alte surse publice.

Rolul criptării și tokenizării în protecția datelor cardurilor bancare

Tehnologiile de criptare utilizate la transmiterea informațiilor protejează datele sensibile împotriva interceptării de către infractori. În mediul online, criptarea se realizează prin protocolul SSL sau versiunea sa mai modernă — TLS. Site-urile care îl folosesc instalează certificate dedicate și transmit informațiile prin protocolul https în loc de http. Astfel, atunci când utilizatorul introduce datele cardului pe un astfel de site, SSL/TLS le transformă într-un format ilizibil.

Tokenizarea pentru protecția datelor cardurilor bancare este procesul de înlocuire a detaliilor reale cu identificatori digitali unici, numiți tokeni. Acești tokeni sunt utilizați în special pentru tranzacțiile contactless și reduc considerabil riscurile de scurgere a datelor.

De asemenea, în sistemele de plată se folosește algoritmul Luhn, care permite verificarea corectitudinii introducerii numerelor de card la efectuarea plăților online. Acest mecanism nu este destinat direct protecției datelor cardurilor, dar contribuie indirect la siguranța tranzacțiilor.