Sistemul valutar de la Jamaica

Sistemul valutar de la Jamaica este sistemul internațional modern de relații valutare și decontări, bazat pe cursuri de schimb flotante. A fost denumit astfel după conferința Fondului Monetar Internațional din Kingston (Jamaica), care a avut loc în ianuarie 1976. Acest sistem a înlocuit sistemul de la Bretton Woods și a redefinit modul de funcționare al pieței valutare globale.

Principalele caracteristici ale sistemului:

Monedele, inclusiv dolarul american, nu mai sunt legate de prețul aurului sau al oricărui alt activ și nu mai pot fi convertite oficial în aur. Cu alte cuvinte, convertibilitatea aurului a fost anulată, iar acesta a devenit o marfă obișnuită, tranzacționabilă de către băncile centrale.

Țările participante au libertatea de a-și stabili regimul valutar: curs flotant liber, curs controlat într-un interval fix (bandă de variație) sau curs fix legat de o altă monedă. Majoritatea economiilor dezvoltate au adoptat regimul de curs flotant, în care valoarea monedei este determinată de cererea și oferta de pe piață. Aceste regimuri sunt strâns corelate cu măsurile de politică monetară ale fiecărui stat și cu obiectivele sale macroeconomice.

A fost introdus un nou instrument de plată internațional — Drepturile Speciale de Tragere (SDR – Special Drawing Rights, în română: DST) — o unitate de cont utilizată în decontările interguvernamentale fără numerar, prin înscrieri în conturi speciale de la FMI. În primăvara anului 2022, coșul SDR includea: dolarul american (USD), euro (EUR), yuanul chinezesc (CNY), yenul japonez (JPY) și lira sterlină (GBP). Acest mecanism contribuie indirect la stabilitatea agregatelor bazei monetare la nivel global.

Băncile centrale au obținut o autonomie mai mare în politica monetară internă. Nu mai sunt obligate să intervină pe piața valutară pentru a menține un curs fix, dar pot efectua intervenții valutare pentru a limita fluctuațiile excesive. În România, aceste intervenții sunt coordonate de banca centrală a României, în concordanță cu obiectivele din ramura politicilor macroeconomice.

Sistemul valutar de la Jamaica a permis statelor să adapteze mai liber instrumentele de măsuri fiscale și cadrul bugetar, oferind o mai mare flexibilitate în gestionarea dezechilibrelor economice interne. Totuși, criza financiară globală din 2008–2009 a evidențiat limitele sistemului actual. Prin urmare, este probabil ca relațiile financiare internaționale să continue să evolueze și să se reformeze în viitor.