Valuta

Ce este valuta?

Valuta (din it. valuta) este unitatea monetară a unei țări sau a unui grup de țări, utilizată pentru a măsura valoarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor, dar și ca mijloc general acceptat de plată și decontare. Fiecare unitate monetară are un cod standard de trei litere. De exemplu, leul românesc este RON, dolarul american — USD, euro — EUR ș.a.m.d.

De ce este nevoie de valută

Valuta este un element-cheie al sistemului monetar al unui stat, dar și al pieței valutare regionale sau mondiale. Pe piața internă, valuta îndeplinește funcțiile standard ale banilor. Pe piețele financiare internaționale, valuta este utilizată pentru decontări între diferite state și agenți economici.

Ce tipuri de valută există

După statutul față de statul emitent se disting:

•  valuta națională, emisă de stat și aflată la baza sistemului monetar;
• valuta străină, emisă de un alt stat;
• valuta colectivă (internațională, regională), creată artificial și utilizată pe teritoriul mai multor state, putând fi baza tranzacțiilor între aceste state sau uniuni.

După posibilitatea de schimb a unei valute în alta există:

• valute liber convertibile, care se schimbă fără restricții în alte monede;
• valute parțial convertibile (reversibile), cu restricții stabilite de stat pentru anumite operațiuni;
•  valute neconvertibile (nereversibile, închise), care nu circulă în afara statului și nu pot fi schimbate pe semne monetare ale altor țări.

După gradul de utilizare în circuitul mondial, valuta poate fi internațională, de referință, dominantă, de rezervă.

La valuta internațională se includ Drepturile Speciale de Tragere (DST) – mijloace de plată și rezerve internaționale ale FMI. Valuta de referință este cea care poate fi folosită în tranzacții comerciale și schimburi valutare, în care pentru fiecare parte nu reprezintă monedă națională. Valuta devine dominantă atunci când este folosită pentru decontări în circulația internațională într-un volum mult mai mare decât alte valute-cheie. Valuta de rezervă (cheie) este moneda națională recunoscută pe plan mondial, acumulată de băncile centrale ale diferitelor state ca rezervă.

• valuta prețului (valuta tranzacției), adică unitatea monetară în care este exprimat prețul bunului într-un contract extern;
• valuta plății, în care are loc plata efectivă a bunului într-o tranzacție externă;
• valuta creditului, în care se acordă credite internaționale;
• valuta de clearing, în care se ține evidența decontărilor pe baza acordurilor interguvernamentale.

După forma sa, valuta poate fi numerar (bancnote, monede, bonuri de tezaur aflate în circulație sau retrase, dar încă schimbabile) și fără numerar (DST, bani electronici).

Valuta digitală

Valuta digitală a băncilor centrale, alături de unitățile monetare din portofelele electronice, reprezintă o formă de bani electronici. De regulă, valuta digitală este utilizată ca alternativă sau completare a valutei tradiționale. Spre deosebire de monedele din economiile virtuale, valutele digitale pot fi folosite pentru achiziția de bunuri și servicii reale.

Funcțiile valutei

Funcțiile valutei corespund funcțiilor banilor: măsură a valorii, mijloc de circulație, mijloc de plată, mijloc de acumulare și bani universali (pe plan mondial).

Clasificarea cursurilor valutare

Cursul valutar se utilizează pentru a exprima prețul unității monetare a unei țări în unități monetare ale altui stat. După modul de stabilire, cursul poate fi flotant, fix sau mixt. De asemenea, în decontările internaționale se folosește cursul cross, care reprezintă raportul dintre două valute, determinat pe baza cursului fiecăreia față de o a treia valută (de obicei USD).

Cotația valutară

Cotația reprezintă determinarea prețului monedei naționale exprimat în monedă străină. Poate fi directă sau indirectă.

Cotația directă este exprimarea valorii unei valute străine în unități monetare naționale. Cotația indirectă este exprimarea cursului monedei naționale în unități monetare străine.

Tipuri speciale de valută

Acestea sunt destinate exclusiv decontărilor guvernamentale în formă fără numerar. În practica mondială se disting valutele de clearing și valuta FMI (DST).

Valutele de rezervă

Valutele de rezervă îndeplinesc funcția de activ investițional, servesc la stabilirea parității valutare, pot fi utilizate ca instrument de intervenție pe piața valutară și ca mijloc de plată în decontările internaționale. În prezent, acestea includ dolarul american, euro, lira sterlină, yenul japonez, francul elvețian și yuanul chinezesc.

Ce influențează valoarea unei valute

Cursul valutar poate fi stabilit fie de mecanismul pieței, fie de stat. În cadrul mecanismului de piață, atunci când există un deficit de unități monetare, cererea crește și prețul valutei urcă. Dacă însă oferta depășește cererea, valuta se depreciază.

Asupra cotațiilor valutare influențează: nivelul inflației, rata-cheie stabilită de Banca Națională a României, starea balanței de plăți, operațiunile speculative pe piața valutară, prețurile la energie ș.a.

Ce sunt valutele tari și cele slabe

În diferite țări, asupra monedei influențează factori diverși, de aceea cursurile se comportă diferit. Valutele cu un curs stabil și fluctuații minore sunt numite tari. Printre acestea se numără dolarul american, dolarul canadian, euro, francul elvețian, yenul japonez.

Valutele cu un curs instabil, supus fluctuațiilor constante, sunt numite slabe. Exemple: realul brazilian, grivna ucraineană.