Yuan chinezesc (CNY)

Yuanul – moneda națională a Chinei

Yuanul este unitatea monetară a Republicii Populare Chineze. Termenul „yuan” se folosește mai ales în afara Chinei, traducându-se ca „cerc” („monedă rotundă”). În interiorul țării, denumirea oficială este renminbi („banii poporului”). Simbolul yuanului este litera latină Y cu două linii orizontale. Denumirea tehnică este „Yen sign” (cod U+00A5). Uneori se afirmă eronat că un simbol cu o linie ar desemna yuanul, iar cel cu două – yeni japonezi.

Totul despre yuanul chinezesc: bancnote și monede

1 yuan = 10 jiao = 100 feni. Fenii sunt echivalentul bănuților sau al „banilor mărunți”.

Bancnote:

• 1, 2 (foarte rare), 5, 10, 20, 50 și 100 yuani;
• 1, 2 și 5 jiao.

Monede:

• 1 yuan;
• 1 și 5 jiao (cunoscuți și ca „mao”);
• 1, 2 și 5 feni.

Cum arată bancnotele

În prezent, în circulație sunt considerate principale bancnotele seriei a V-a (emise după 1999). Pe avers apare portretul lui Mao Zedong și diverse flori, iar pe revers – peisaje chinezești.

• 1 yuan – 130×63 mm; culoare verde-oliv; ilustrată orhideea și lacul Xihu;
• 5 yuani – 135×63 mm; violet; narcisă și muntele Taishan;
• 10 yuani – 140×70 mm; albastru; trandafir și cascadele fluviului Yangtze;
• 20 yuani – 145×70 mm; maro; lotus și peisajul orașului Guilin;
• 50 yuani – 150×70 mm; verde; crizantemă și Palatul Potala;
• 100 yuani – 155×77 mm; roșu; prun japonez și Sala Congreselor Poporului din Beijing.

Monedele moderne au inscripționat anul emiterii și numele băncii. Cele mai mici valori (1, 2, 5 feni) sunt din aluminiu, iar monedele de 1 yuan – din oțel placat cu nichel. Jiao poate fi din aliaj de aluminiu sau alamă, în funcție de anul bătăii.

Cum recunoști un yuan autentic

• Părul lui Mao Zedong de pe bancnotele mari este reliefat la atingere.
• Filigranele sunt clare și bine conturate.
• La înclinarea bancnotei, valoarea nominală este înconjurată de un halou albastru.
• Bancnotele originale conțin fibre speciale vizibile sub lumină UV.

Scurt istoric

Se consideră că banii au apărut pentru prima dată în China: monede din secolul al VII-lea î.Hr. și bancnote din secolul al VIII-lea d.Hr., odată cu inventarea hârtiei. În trecut circulau taelurile (liang) de argint, utilizate și ca unitate de greutate (50 g). În 1935 s-a interzis circulația yuanilor și taelurilor din argint și s-au retras valutele locale. Următorii ani au adus hiperinflație și emiterea unor bancnote de mii de yuani. În 1948 a fost fondată Banca Populară a Chinei, singura instituție cu drept de emisiune monetară. Prima serie a „renminbi”-ului a apărut tot în 1948. Ulterior, au urmat reforme majore: în 1955 banii vechi au fost schimbați cu cei noi la rata 10 000:1, fiind lansată seria a II-a. Seria a III-a a circulat din 1962 până în 2000, iar seria a IV-a (1987–1997) încă se mai regăsește parțial în circulație. În 1994 yuanul a fost devalorizat, pierzând o treime din valoare. În 2015, Banca Centrală a Chinei a redus cursul de referință cu 1,9%. La 30 noiembrie 2015, FMI a decis includerea yuanului în coșul valutelor de rezervă, alături de dolar, euro, liră sterlină, yen și franc elvețian.

Evoluția cursului

Până în 1974 yuanul era legat de lira sterlină și de dolarul din Hong Kong. Ulterior, a fost ancorat de dolarul american și apoi de un coș valutar. Între 1994 și 2005 cursul era fix: 8,28 yuani pentru 1 dolar SUA. La 21 iulie 2005 s-a produs o reevaluare și yuanul a crescut imediat cu 2,1%. În prezent, yuanul are o evoluție stabilă și este considerat una dintre cele mai importante monede internaționale.