Crize macroeconomice

Criza reprezintă un moment decisiv, o schimbare profundă, o stare critică a unui proces. În sens general, o criză înseamnă o perturbare a echilibrului unui sistem și, în același timp, trecerea acestuia către o nouă stare de calitate.

Criza economică este un fenomen specific economiei de piață, care se repetă periodic și, în funcție de amploare, poate afecta o singură țară sau poate avea dimensiuni globale. Aceasta este însoțită de o scădere bruscă a producției, falimente ale întreprinderilor, reducerea Produsului Național Brut, creșterea masivă a șomajului și, adesea, devalorizarea monedei naționale.

Criza economică se manifestă prin scăderea producției, utilizarea redusă a capacităților de producție, creșterea șomajului, perturbări în sfera monetară, financiară și valutară.

Criza economică înseamnă o perturbare semnificativă a echilibrului sistemului economic, însoțită de pierderi și de ruperea legăturilor normale dintre producție și relațiile de piață. În final, aceasta duce la dezechilibrarea funcționării economiei în ansamblu.

Criza economică poate fi înțeleasă ca o ruptură în relațiile economice dintre state, o deteriorare gravă a activității economice obișnuite și o disfuncționalitate a proceselor economice fundamentale.

O criză economică este o stare a economiei în care se înregistrează scăderea Produsului Național Brut real, falimente masive, șomaj ridicat și reducerea nivelului de trai al populației. Este o fază nedorită și dramatică a sistemului capitalist, caracterizată prin fluctuații, instabilitate și fenomene negative care afectează mari segmente ale economiei. Astfel de perioade au fost analizate și comparate cu Marea Depresiune sau criza asiatică din 1997–1998.

Criza economică este o manifestare negativă a vieții economice, în cadrul căreia apare un pericol general pentru funcționarea economică a societății. Aceasta apare atunci când se rupe corespondența dintre mecanismele economice existente și condițiile noi de dezvoltare, când apare o disproporție între producție și consum din cauza limitării cererii solvabile a populației — fenomen analizat în contextul bolii olandeze a economiei.

Criza economică se manifestă printr-o deteriorare bruscă a situației economice a unei țări: scăderea producției, perturbarea relațiilor de producție, falimente, creșterea șomajului și, în final, scăderea nivelului de trai și a bunăstării populației.

Etapele și natura crizelor economice

Schema ciclică a lui Spiethoff include etapele: declin – prima creștere – a doua creștere – vârf – lipsă de capital – criză. Totuși, această schemă nu surprinde întreaga diversitate a etapelor de dezvoltare și funcționare economică. De aceea, definiția clasică a fost înlocuită cu o concepție mai amplă a „crizei economice”. Potrivit lui Mechlap, o criză economică apare atunci când „există o stare nedorită a relațiilor economice și o situație critică insuportabilă pentru mari pături ale populației și pentru sectoarele productive ale economiei”. Exemplele istorice, precum stagflația sau stagnarea economică, ilustrează etapele tipice ale acestui ciclu.

Cauzele și caracterul ciclic al crizelor

O criză economică nu apare din nimic și nu dispare de la sine. Ea este o parte integrantă a ceea ce teoria economică numește ciclu economic. Ciclicitatea dezvoltării economiei este dovedită în timp. Crizele de supraproducție sunt inerente capitalismului și îl însoțesc inevitabil de-a lungul evoluției sale istorice. Teoria reglementării economice de stat, populară în secolul XX, urmărea prevenirea crizelor prin intervenții menite să atenueze tendințele negative pe termen scurt. Totuși, pe termen lung, aceasta nu a reușit să contracareze tendința generală a dezvoltării ciclice a economiei de piață. Cauzele obiective ale fiecărei crize se regăsesc în etapele anterioare ale ciclului economic. Prima criză economică periodică a fost cea din 1825 din Marea Britanie, unde relațiile de producție capitaliste s-au dezvoltat cel mai rapid.

Clasificarea și dinamica crizelor economice

Crizele economice sunt fenomene dinamice. Structura și manifestările lor specifice se modifică în timp, dar anumite legi generale le caracterizează constant. Acest lucru permite sistematizarea experienței istorice a dezvoltării crizelor, clasificarea lor și anticiparea posibilelor evoluții viitoare. Exemple moderne includ criza financiară globală din 2008 și diferitele forme de recesiune economică care au urmat.